Dupa cum mi s-a zis si la intalnirea ce a avut loc ieri(deja e trecut de 00:00) la ora 17:00 nu am mai scris de cateva zile, ba chiar de un an de zile daca am tine cont de faptul ca acum e 4 ianuarie 2008, iar ultimul articol este pe data de 31 decembrie 2007.
Sa incep cu inceputul adica cum am plecat eu de acasa si sa termin cu sfarsitul, adica cum am ajuns acasa.
Pe la ora 16 m-am gandit sa ies si eu la ia-ma nenea pentru a merge la Botosani(maxi-taxi aveam la ora 3 fara un sfert, dar era prea devreme si la 5 fara un sfert, dar era prea tarziu…). Dupa ce am stat mai bine de un sfert de ora in frig(vedeai aici ca are Bogdan o poza cu temperatura) am gasit si eu un un nene care m-a dus pana la gara in Botosani(PS: am uitat sa zic ca drumul a fost un chin… manelele astea…). Am ajuns acolo la ora 4:30, am luat apoi un taxiu pana la Restaurantul “La Dolce Vita” (nu prea stiam pe unde e si na… a fost mai bine asa
). Am ajuns acolo pe la si 40 si m-am tot invartit in stanga si in dreapta ca poate voi da si eu de o banca ceva, dar nimic si nimic (trebuia sa platesc o factura)… In faaa restaurantului am vazut ca astepta cineva pe care avea sa-l cunosc mai tarziu si care se numeste Mihai.
Dupa scurte discuaii cu Mihai apare si Bogdan, Bogdan T., Andrei si cu Dida… dupa cateva discuaii de: “intram?… mai asteptam?..” ni se spune ca ceilalai sunt inauntru(hmmm.. si eu care am stat de la fara 20 acolo….) asa ca intram si noi…
In restaurant i-am gasit pe Kiki, zeffy si Cristi cu care am facut cunostinta noi, noii veniai, dupa care ne-am pus pe discuaii…
Am discutat despre webdesign, bloguri, un pic despre adsense, alte situri, diferite stiri din mass-media etc.
La imparairea diplomelor au fost ceva dificultaai deoarece zeffy luase primul loc la toate categoriile. De aceea ne-am hotarat sa facem un mini-vot care e pentru cedarea locului de la cel mai util blog si de la cel mai frumos blog urmatorilor doi clasaai(a iesit ca suntem toai de acord pentru cedarea locurilor)…
Astfel s-au luat premiile dupa cum urmeaza….
Pe parcurd s-au mai retras unii dintre noi, iar la sfarsit am ramas doar Eu, Zeffy, Andrei, Bogdan T., Andreea si Mihai. Eu m-am desparait de ei chiar la iesirea din local deoarece, din nou, am luat un taxiu pentru a prinde maxi-taxi de ora 20:30 spre Bucecea(era si ultimul). Åžoferul care conducea maxi-taxi ori era beat ori inconstient, deoarece la curba spre Cucorani a luat-o pe contrasens si in plus a mers cu o viteza care n-as crede ca este recomadata pe o vreme ca aceasta…
PS: Fac si eu o lista cu diverse idei, observa’ii, propuneri etc…
PS2: Probabil am scris o gramada de prostii in acest post, dar sper sa ma inaelegeai ca este si ora 3 si in plus sunt in vacanaa ![]()
PS3: Au mai zis cate ceva despre intalnire si urmatorii:
Ce miracol si ce vraja
Stau cu gagica/gagiul pe plaja
Prin folosirea cuvintelor miracol si vraja, poetul ne trimite intr-o lume magica, interzisa muritorilor de rand. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonisti pe plaja. trimitere directa la infinitul marii, care ar putea sugera si iubirea nesfarsita, dar si eternitatea. Nisipul ne duce cu gandul la scurgerea timpului, autorul reusind astfel sa imbine prin folosirea unui singur cuvant, atat infinitul cat si perenul.In urmatoarele doua versuri, poetul doreste sa impace relativa bipolaritate dintre infinit si peren.
Restul comentariului il puteai citi pe blogul de pe care a fost prealuat si fragmentul acesta, adica aici.
Poze de la Colegiul “Petru Rares” nu am, deoarece nu am facut.
Am venit tot cu “piratii” si iar manele.
(vezi si “Inca o dovada ca manelele sunt de toata jena“).
Astazi dimineata a trebuit sa ma duc pana acasa, deoarece ne-a obligat sa venim toti cu sacouri la scoala. Am plecat spre casa cu o ocazie. Toate bune si frumoase pana cand a deschis cd-playerul si au inceput sa cante niste manelisti ![]()
Oricum, a trecut, adica am ajuns in Botosani, dar ca sa ajung acasa trebuia sa iau alta ocazie, deoarece maxi-taxi nu era la ora aia. Am luat, iara, o ocazie si,surpriza,iara manele
. Am retinut si doua versuri…
“Sa fugim de lume in lume, fara sa stie nimeni”
Ceva de genul asta era… Nu ma mai apuc sa analizez versurile ca imi vine acru…
Dar, totusi am o intrebare: cum poai fugi in lume de lume, si mai ales sa nu stie nimeni… E grav…