Teofil Blog

Cu toate ca textul urmator a fost preluat(vezi sursa) este posibil sa fi suferit niste modificari.

1. DESCRIEREA FENOMENULUI (ISTORIC)

Din 1989 si pana in prezent, rata abandonului maternal nu a cunoscut o scadere, ci, dimpotriva a crescut in ciuda liberalizarii avortului si a masurilor luate de Guvernele care s-au succedat dupa Revoluaie.
Fenomen cu cauze multiple, de o complexitate ce atinge punctele sensibile ale unei aari care de-abia a aderat la Uniunea Europeana, abandonul maternal reclama cu stringenaa masuri de combatere si prevenire.
Abandonarea copiilor (la nastere) reprezinta o modalitate rudimentara de gestionare a nasterilor nedorite sau neacceptate din cauze culturale sau/si economice. Prezenaa sau persistenaa lor in societaaile moderne este generata de absenaa unor servicii, de funcaionare a unor instituaii sau de absenaa culturii utilizarii lor.

In Romania, ca si in alte culturi, au existat dintotdeauna copii abandonaai, fara ca acest fapt sa ia vreodata o amploare, in timp si spaaiu, prin care ar deveni tradiaie sau ar defini o trasatura culturala a poporului roman.

Dupa caderea comunismului, in anii aa‚¬a„¢90-aa‚¬a„¢91 s-a sperat la o scadere “naturalaaa‚¬? a fenomenului de abandon, ca urmare a liberalizarii avorturilor si a accesului liber la contraceptive. Dar acest lucru nu s-a intamplat. In anii scursi dupa 1989 abandonul a capatat determinari din ce in ce mai complexe care au facut dificila gasirea soluaiilor pentru scaderea numarului de copii abandonaai.
Paralel a avut loc o criza de valoare si saracirea profunda a unor categorii largi de populaaie.
In acelasi timp, noile politici sociale dezvoltate faaa de copiii in dificultate, au purtat amprenta vechilor mentalitaai care erau atasate valorilor instituaionale de protecaie, dezvoltate in afara si cu ignorarea importanaei familiei si a satisfacerii nevoilor copilului.

Copiii abandonaai in spitale staaionau mult timp in aceste instituaii. Plecarea lor prin instituirea unei masuri de protecaie dura de la cateva luni la 4-5 ani. Dezvoltarea lor normala era periclitata nu numai de imbolnaviri, dar mai ales de ignorarea nevoilor lor de dezvoltare. Luarea tardiva a masurilor de protecaie se “justificaaa‚¬? conjunctural in diferitele momente politice. La inceput, in spitale se considera ca nu exista personal calificat desemnat sa rezolve aceste probleme iar personalul medical era limitat in posibilitaaile sale de intervenaie.

Dupa 1989 s-au desfiinaat multe leagane de dimensiuni foarte mari. Amploarea abandonului fiind aceeasi, copiii ramaneau in continuare mult timp in maternitaai si spitale de pediatrie pentru ca nu aveau unde sa plece. Ulterior, inchiderea leaganelor a provocat aceleasi blocaje chiar si in condiaiile dezvoltarii formelor alternative de protecaie (asistenai maternali, centre maternale) pentru ca acestea nu puteau acoperi nevoile. Blocajele sunt perpetue pentru ca iesirile din sistemul de protecaie sunt puaine. Copiii raman la asistenaii maternali perioade comparabile cu cele petrecute in centrele de plasament. Deci pentru noi cazuri trebuie create noi locuri (noi asistenai maternali).

In prezent abandonul copiilor sub 5 ani continua sa fie o realitate dura pentru Romania, care a fost prea puain influenaata de reformele implementate in domeniul protecaiei copilului, dupa 1989. In anii 2003 si 2004, abandonul copiilor s-a manifestat pe aceleasi coordonate ca acum 10, 20, 30 de ani. Reformele implementate dupa 1990 urmate de crearea a numeroaselor structuri instituaionale si servicii in domeniul protecaiei copilului au evoluat paralel cu fenomenul abandonarii copiilor, de vreme ce maternitaaile si spitalele de pediatrie continua sa fie “gazdele predilecteaa‚¬? ale acestora.
Pentru anii de referinaa 2003 si 2004 s-a constatat ca aproape 4000 de copii nou-nascuai sunt abandonaai (in fiecare din acesti ani) in maternitaai, la care se adauga peste 5000 de copii, abandonaai (anual) in spitale/secaii de pediatrie. In spitalele si secaiile de pediatrie rata abandonului exprima numarul de copii abandonaai la 100 de internari si a fost de 1,5% in 2003 si de 1,4% (2,1%) in 2004.

Faptul ca nu exista indicatori ai fenomenului de abandon maternal, impune masuri de urgenaa pentru cunosterea manifestarilor complexe ale fenomenului, de aici derivand masurile necesare in vederea combaterii abandonului maternal.

2. CAUZELE SI EFECTELE FENOMENULUI

CAUZELE FENOMENULUI

Cauzele care au dus cresterea ratei de abandon maternal sunt:
aa‚¬c Saracia
aa‚¬c Nivelul scazut de educaaie
aa‚¬c Lipsa locuinaei sau condiaii improprii de locuit
aa‚¬c Neutilizarea masurilor contraceptive si de planning familial, fie din necunostinaa, dar de cele mai multe ori ignoranaa
aa‚¬c Lipsa educaaiei sexuale
aa‚¬c Lipsa sprijinului partenerului sau a familiei, relaaia cu partenerul in cazul uniunilor consensuale
aa‚¬c Problemele de sanatate ale copilului (malformaaii congenitale, distrofic)
aa‚¬c Starea de sanatate a mamei (boli psihice, infecaie HIV, TBC)

EFECTELE FENOMENULUI

Cronicizandu-se deja prin lipsa masurilor concrete de prevenire si combatere, problema are efecte de lunga durata, cu consecinae nu numai asupra grupurilor direct afectate ci asupra tuturor membrilor societaaii:
aa‚¬c Cresterea numarului de copii ai strazii,
aa‚¬c Cresterea delincvenaei juvenile,
aa‚¬c Cresterea numarului de consumatori de droguri.

Efectele acestui fenomen pe termen scurt implica cheltuieli materiale si umane pentru instituaionalizare, dar mai ales cele pe termen lung. Dupa implinirea varstei de 18 ani, acesti copii se vor gasi in imposibilitatea de a isi asigura existenaa si vor incerca sa supravieauiasca apeland la activitaai ilegale (consecinaele traumei pe care o poarta).

Problema nu este o noutate in Romania, aceasta existand din perioada regimului comunist. Cu toate ca au fost realizate mari progrese in domeniul protecaiei drepturilor, prin crearea unor noi structuri instituaionale centrale si locale, dezvoltarea de servicii pentru copii si familii in dificultate si pentru prevenirea situaaiilor de risc, Romania continua sa se confrunte cu problema abandonului copiilor, aparuta si acutizata cu mult inainte de 1990.

Reformele, mai mult sau mai puain reusite, in sistemul de protecaie sociala si de asistenaa medicala, in general, si de protecaie a copilului, in special, nu au acaionat predilect in aceasta zona, lasand fenomenul sa devina mai amplu si mai complex.

Consimaamantul, toleranaa si indiferenaa faaa de acest fenomen ale instituaiilor sau ale profesionistilor care au responsabilitaai directe in protecaia copilului pot fi elemente determinante.

Persistenaa acestui fenomen in toate determinarile sale, care afecteaza direct si pe termen lung sansele copiilor la o dezvoltare normala, reclama cunoasterea amplorii lui in vederea diminuarii acestuia.

3. LEGISLAÅ¢IE – (puncte tari si puncte slabe )

In urma analizei fenomenului de abandon maternal, am constatat ca exista inca lacune legislative de importanaa majora.

Anul 1997 poate fi considerat o piatra de hotar in privinaa protecaiei drepturilor copilului prin intrarea in vigoare a Ordonanaei de urgenaa 26/1997, care reglementeaza in principal protecaia diferitelor categorii de copii neglijaai, abandonaai – temporar sau definitiv – sub denumirea generica de copii aflaai in dificultate. Acest act normativ evita sintagma copil abandonat din cauza unei alte legi (Legea 47/1993), in vigoare la aceea data, lege care urmareste clarificarea situaaiei juridice a copilului abandonat de parinai in instituaii. Conform prevederilor acestei legi, se putea atribui copilului abandonat statutul de abandonat de o instanaa judecatoreasca pe baza unor criterii si condiaii definite, pentru ca acesta sa poata beneficia de unele masuri de protecaie cum ar fi plasamentul familial si adopaia. Dupa intrarea in vigoare a legii mai sus menaionate, mulai profesionisti din sistemul de protecaie al copilului au considerat ca pot fi numiai abandonaai numai copiii declaraai juridic abandonaai, pentru ceilalai copii abandonaai recomandand o noaiune mai puain savanta, aceea de parasit.

Perspectiva din care se confera actualmente, copilului atributul de abandonat sau parasit aa‚¬a€œ este aceea a mamei/parintelui. Aceasta perspectiva ignora si lasa nesancaionate juridic si moral practicile de menainere in stare de perfecta abandonare (vreme indelungata si la varste extrem de importante) a copiilor in unitaai sanitare unde dezvoltarea normala a copilului este profund periclitata pentru ca nu ii sunt satisfacute nevoile fundamentale.

Legea nr.272/2004 privind protecaia si promovarea drepturilor copilului stabileste obligaaiile autoritaailor administraaiei locale in garantarea si promovarea drepturilor copilului. Aceasta utilizeaza noaiunile de copil parasit, gasit dar si abandonat de mama, strict din aceeasi perspectiva si fara ca sa le defineasca.

Alt act legislativ care reglementeaza abandonul maternal este ordinul nr 275/2005, privind coordonarea activitaailor de prevenire a abandonului in unitaaile sanitare care au in structura secaii de nou-nascuai si/sau de pediatrie. Acesta reglementeaza activitatea asistenailor sociali din cadrul acestor secaii, care vor urmari ducerea la indeplinire a tuturor masurilor privind eliminarea oricarui risc de abandon al copilului in unitaaile sanitare. Totusi, din unitaaile sanitare, mai puain de 45 % au asistent social.
Legislaaia actuala privind protecaia copilului nu este explicita in privinaa modului in care ar trebui sa se acaioneze pentru prevenirea abandonului in unitaai de tip medical . Legislaaia nu cuprinde responsabilitaai pentru instituaie in ceea ce priveste practicile de ingrijire a mamei si copilului. Abandonul copiilor imediat dupa nastere, sau a celui din spitale pediatrice, se datoreaza si faptului ca mamele nu cunosc procedurile prin care copiii lor pot ajunge in serviciile oferite de direcaia pentru protecaia copilului.

In ultima perioada, s-a incercat modificarea anumitor aspecte, si anume:

aa‚¬c Adaptarea legislaaiei la nevoile persoanelor aflate in situaaie de risc de abandon maternal,
aa‚¬c Stabilirea unei accepaiuni unitare asupra termenilor de abandon si copil abandonat,
aa‚¬c Elaborarea unei legi cu urmatoarele prevederi:
aa‚¬c Obligarea maternitaailor sa se implice in prevenirea abandonului si astfel sa se responsabilizeze unitaaile spitalicesti astfel incit DJPDC-urile sa poata sa acaioneze in conformitate cu legislaaia,
aa‚¬c Sancaionarea unitaailor spitalicesti-secaiile pediatrie si maternitate, care nu au angajat un asistent social, conform prevederilor legislaaiei in vigoare,
aa‚¬c Reglementarea sarcinilor personalului medical, cu privire la responsabilitaaile in cazul nou-nascuailor si copiilor pana in 5 ani abandonaai (evidenaa evoluaiei starii de sanatate a acestora si acordarea ingrijirilor medicale),
aa‚¬c Crearea obligatorie de rooming-in in maternitaai.

4. POLITICI IN DOMENIU

In vederea imbunataairii actualului sistem de protecaie sociala din Romania si a minimalizarii ratei abandonului maternal , Guvernul Romaniei a pomovat urmatoarele masuri :

- Redimensionarea masurilor de protecaie sociala pasiva /ajutor financiar pentru familiile cu nevoi speciale si dinamizarea masurilor active de solidaritate familiala; — – Reducerea disparitaailor faaa de accesul la resursele dezvoltarii existente intre familiile din mediul urban si cele din mediul rural;
- Redimensionarea cadrului legal si instituaional privind protecaia maternitaaii, cresterea natalitaaii si reducerea abandonului de copii;
- Reducerea fenomenului violenaei in familie, cresterea gradului de educaaie si securitate familiala;
- Sporirea participarii active a societaaii civile si dezvoltarea durabila a parteneriatului in beneficiul dezvoltarii si protecaiei familiei.
O importanta aparte are promovarea programului de reducerea a abandonului de copii si sporirea natalitaaii avand in vedere :
aa‚¬a€œ acordarea unei indemnizaaii lunare pentru cresterea copiilor pana la 2(3) ani femeilor neasigurate in sistemul asigurarilor sociale pentru fiecare din primii trei copii;
aa‚¬a€œ acordarea unei indemnizaaii lunare pentru cresterea copilului pana la 2(3) ani, persoanelor asigurate care isi reiau activitatea in acest interval de timp.

5. CONCLUZII SI PROPUNERI

Prin reducerea numarului de copiii abandonaai in maternitaai si secaii de pediatrie, o parte din fondurile publice pot fi direcaionate pentru rezolvarea cazurilor existente intr-un timp scurt si crearea posibilitaaii de a motiva personalul specializat din cadrul serviciilor publice de asistenaa sociala prin diferite recompense.

Prin implicarea sectorului non-guvernamental se pot oferi servicii de o calitate mult mai buna, se obaine o capacitate de informare mai mare si se pot atrage noi fonduri.

Competitivitatea in sectorul ONG.
Lupta pentru atragerea de noi fonduri va genera o competiaie intre organizaaiile care doresc sa se implice.

Cresterea accesului la asistenaa primara, de sanatate si de educaaie a categoriilor marginale de populaaie.
Se impune astfel recomandarea in ceea ce priveste susainerea serviciilor comunitare care isi pot converge rezultatele catre sprijinirea menainerii copilului in mediul sau familial.

Recomandari: promovarea programelor de planning familial, imbunataairea serviciilor din maternitaai si secaiile de pediatrie, cresterea competenaelor profesionistilor implicaai in diferite niveluri de decizie, campanii de mediatizare la nivel naaional privind amploarea acestui fenomen pentru sensibilizarea opiniei publice si pentru a trezi interesul atat din partea actorilor cu putere mare de decizie cit si din partea cetaaenilor.

Comunicarea cu persoanele aflate in situaaia de risc reprezinta una din primele acaiuni prin care se poate aprecia riscul si se pot lua primele masuri .
Soluaiile survin dezvoltarii urmatoarelor domenii :
- educaaie sanitara , sexuala si contraceptiva in licee , promovarea imaginii femeii si a mamei ; prevenirea sarcinilor nedorite ;
- dezvoltarea serviciului de asistenaa sociala ;
- monitorizarea sarcinilor din punct de vedere medical , cu aprecierea din timp, a riscului social ; dezvoltarea unor activitaai care sa favorizeze atasamentul mama aa‚¬a€œ copil ;
- modificarea / adaptarea legislaaiei la nevoile si la dificultaaile cu care se confrunta societatea romaneasca .

Pentru a diminua fenomenul de abandon maternal trebuie trezit interesul tuturor actorilor sociali implicaai in soluaionarea acestui fenomen si anume :

1. Ministerul Muncii, Solidaritaaii Sociale si Familiei (MMSSF)
2. Autoritatea Naaionala pentru Protecaia Copilului si Adopaie (ANPCA)
3. Ministerul Sanataaii
4. Ministerul de Interne
5. Serviciile Publice Specializate pentru Protecaia Copilului si Adopaie (SPSCA)
6. Consiliile locale/primariile
7. Organizaaiile Internaaionale (UNICEF, UNESCO, Fundaaia Internaaionala pentru Copii si Familie)
8. ONG-uri
9. Biserica
10. Beneficiarii (familii si mame aflate in situaaia de risc de abandon maternal) si comunitatea

BIBLIOGRAFIE

Fern K. Greenwell, Raportul USAID Reforma bunastarii copilului in Romania: abandon si dezinstituaionalizare, 1987-2000

Mihaela Lambru, Influenaarea politicilor publice- Ghid practic pentru organizaaiile neguvernamentale, Bucuresti, 2005

Mihaela Lambru, Ioan Marginean, Parteneriatul public-privat in furnizarea de servicii sociale, Bucuresti, 2004

Studiul UNICEF Situaaia abandonului copiilor in Romania, 2005

Programul de Guvernare – Politica de protecaie sociala (cap. VII)

Sursa: www.e-referate.ro